Sărbătorirea Zilei Culturii Naţionale ne oferă fericita ocazie ca, an de an, să omagiem cultura şi spiritualitatea noastră, esenţă a sufletului românesc şi să evocăm acele personalităţi ale istoriei naţionale care au contribuit la zidirea civilizaţiei româneşti. În mod elocvent această sărbătoare a fost instituită cu ocazia aniversării zilei de naştere a poetului, publicistului şi scriitorului Mihai Eminescu, cel care a reuşit să exprime trăsăturile fundamentale ale neamului românesc, transformând prin opera sa chipul culturii noastre româneşti.
   Cultura reprezintă modalitatea unică şi înnoitoare prin care omul se exprimă în mod creator şi îşi manifestă capacitatea sa de fiinţă spirituală, contribuind la zidirea unei viziuni integrale despre lume şi viaţă. Biserica a valorizat cultura încă de la început, considerând-o un spaţiu al creativităţii şi originalităţii umane, dar, mai ales, un loc al prezenţei lui Dumnezeu şi, deci, un ajutor pe drumul vieţii, care contribuie într-un mod unic la mântuirea omului. Astfel, cultura nu descoperă omului sensul vieţii, dar îl ajuta să-l găsească, iar credinţa oferă omului rostul vieţii şi-l susţine să-l urmeze. Apoi, trebuie să ţinem seama de faptul că Fiul lui Dumnezeu Întrupat este adesea numit şi Logosul sau Raţiunea Supremă, iar cultura se bazează, în mod evident, pe raţiune, ceea ce ne oferă înţelesul corect al colaborării şi interacţiunii dintre cultură şi credinţă. De aceea, cultura este întotdeauna pentru Biserică un nou Areopag ce aşteaptă vestirea mesajului spiritual înnoitor, adică vestirea Evangheliei lui Hristos.
   Istoria noastră naţională poartă amprenta generoasă a implicării culturale a Bisericii, fie că ne referim la Ierarhi, preoţi, călugări sau simpli credincioşi, care, prin intermediul artei caligrafice, a tiparului sau al misiunii educaţionale au contribuit la mai binele acestui neam. De la şcolile apărute în pridvorul bisericilor şi mânăstirilor noastre, până la primele cărţi tipărite sau la apariţia unor capodopere ale culturii şi spiritualităţii noastre naţionale, întrega istorie românească veche conţine exemple măreţe ale implicării masive a Ortodoxiei româneşti în actul cultural naţional. Aşa se face că şi astăzi, Biserica, prin întreaga ei activitate în slujba acestui neam, contribuie la dezvoltarea şi aprofundarea culturală, oferind perspectiva verticalităţii şi a profunzimii oricărui demers cultural. Iar, aici, la Târgovişte, aţi văzut că, în fiecare an, omagiem personalităţi sau evenimente în legătură cu istoria şi cultura noastră românească, de la celebrarea operei macariene, până la sărbătorirea unor figuri măreţe ale culturii noastre naţionale, de la Dimitrie Liubavici şi Diaconul Coresi, până la Sf. Voievod Neagoe Basarab, Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu sau Matei Basarab şi Mihai Voievod Viteazul.
   A omagia cultura naţională nu înseamnă numai a ne aminti odată pe an de importanţa ei în viaţa noastră personală şi în istoria noastră naţională, ci a ne aduce propria contribuţie la dezvoltarea şi promovarea ei, îmbogăţindu-o cu propira noastră originalitate şi specificitate.
   Cu speranţa unei aprofundări creatoare a culturii şi spiritualităţii noastre creştine şi româneşti, vă împărtăşesc, tuturor, binecuvântări şi urări de bine, de sănătate şi bucurie!

† NIFON,

ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT