PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE NAŞTERII DOMNULUI, 2015

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,
între oameni bunăvoire.”
(Luca 2, 14).

Iubiţii mei fii sufleteşti, slujitori ai altarelor şi dreptmăritori creştini,

   Sărbătoarea Naşterii Domnului reprezintă pentru întreaga Creştinătate expresia iubirii şi a milostivirii inefabile a lui Dumnezeu, care S-a întrupat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”, adică a devenit Unul dintre noi, Om adevărat, dar rămânând, în acelaşi timp, şi Dumnezeu adevărat, manifestând, astfel, cea mai mare apropiere faţă de noi. Aceasta este Vestea cea Bună pe care Dumnezeu ne-a adus-o şi care poartă în ea îndemnul dumnezeiesc de a nu ne teme de nimic, căci El, Stăpânul lumii, este pururi alături de noi (Luca 2, 10).
Această sărbătoare este expresia, prin excelenţă, a bucuriei, aşa cum mărturisesc colindele noastre străbune, deoarece Creatorul, Cel Atotputernic şi Atotprezent, vine să parcurgă drumurile vieţii alături de fiecare din noi, intră în istoria umană, pentru a nu lăsa niciun aspect al vieţii noastre netransformat de prezenţa Sa dumnezeiască. El intră în fragilitatea şi profunzimea noastră pentru a fi pururi alături de noi, vindecând înstrăinarea noastră. De aceea, Profetul biblic Isaia L-a numit, cu multă vreme în urmă, Emanuel sau “Cu noi este Dumnezeu”, (Isaia 7, 14).
Acum mai bine de două milenii, într-o iesle săracă din Betleemul Iudei, adică într-un orăşel neînsemnat de la marginea lumii cunoscute atunci, El, Cel bogat în milă (Efes. 2, 4), a ales calea omului, dorind să ne ofere sublima pildă de umilinţă, de bunătate şi de iubire. Şi, mai presus de toate, ne-a arătat că suntem puternici, atunci când ştim să fim smeriţi, buni, atunci când dăruim şi, cu adevărat oameni, atunci când suntem alături de aproapele nostru. Bucuriile şi tristeţile noastre au devenit bucuriile şi tristeţile lui, durerea şi amărăciunea noastră a devenit şi a Lui, iar puterea Sa nespusă de a iubi, de a dărui, pacea şi înţelegerea dumnezeiască, pot deveni principii ale vieţii noastre.

Iubiţi credincioşi,

   Naşterea Domnului este evenimentul, singurul „nou sub soare” (Eccleziast 1,9), care a transformat din temelii lumea, aşa cum era ea atunci, şi continuă să o transforme, căci principiile Evangheliei Mântuitorului Hristos au fost sădite în ogorul lumii şi au rodit, iar ceea ce astăzi considerăm a fi principii, prin excelenţă umane, precum: binele, dreptatea, adevărul, iubirea, înţelepciunea, curajul şi demnitatea, sunt roade ale învăţăturii creştine, care au pătruns şi au transfigurat, din interior, întreaga civilizaţie umană.
Prin Naşterea Domnului, a început transformarea chipului acestei lumi, schimbarea din interior a omului, după chipul Celui ce nu a pregetat să fie, prin Întrupare, alături de noi, prietenul nostru Cel mai bun. Acesta este motivul pentru care cântările noastre bisericeşti Îl numesc, cu rezonanţe biblice, “Răsăritul cel de sus”, ori „Soarele dreptăţii”, căci doresc să arate începutul unei noi epoci, în care primează, în viaţa omului, virtutea şi o perspectivă spirituală asupra existenţei umane.
Creştinismul a oferit lumii, atât impresionantele manifestări culturale ale binelui şi frumosului, cât mai ales, o nouă reaşezare a relaţiilor dintre oameni, pornind de la principiul că fiecare din semenii noştri este chip a lui Dumnezeu Însuşi (Geneză 1,26), pe care El Îl iubeşte întrun mod desăvârşit şi special, căci, pentru fiecare dintre noi în parte şi pentru toţi, laolaltă, S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu şi a dorit să-Şi manifeste delicateţea, tandreţea şi iubirea Sa.
Civilizaţia creştină a reuşit să aducă pace, înţelegere, respect, bucurie şi iubire, în locurile şi timpurile în care oamenii au ales să-şi schimbe vieţile şi să devină reflectări ale iubirii şi milostivirii dumnezeieşti. Astfel, când oamenii şi-au schimbat vieţile, deschizându-se lucrării harului dumnezeiesc şi au lăsat aceasta să se vadă prin faptele lor, societatea umană s-a schimbat din temelii, căci, iubirea dumnezeiască are ca limită, întotdeauna, libertatea şi voinţa umană.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

   Naşterea Domnului este şi sărbătoarea binecuvântată a darurilor, căci Dumnezeu ne-a făcut nouă cel mai mare dar posibil: pe Însuşi Fiul Său, şi ne-a oferit, în modul cel mai intens şi mai intim, iubirea Sa, îndemnându-ne să fim, la rândul nostru, iubitori şi dăruitori de iubire. Nu întâmplător, Sfânta Evanghelie aminteşte despre magii din Răsărit care au venit să aducă daruri Pruncului Iisus: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 1-12), ceea ce considerau ei a fi, atunci, cel mai preţios dar, din punct de vedere material. Dar, Dumnezeu ne cere darurile sufletului nostru: credinţă, speranţă şi iubire, doreşte să ne manifestăm în toate împrejurările vieţii noastre ca fii iubiţi ai Săi, ne cere să fim, după slăvita Sa pildă, cei care să iubim din toată inima şi ştim să ne punem încrederea în El şi în oameni, precum şi să iertăm şi să primim, cu înţelegere, pe cei de lângă noi, să mărturisim prin toate faptele vieţii noastre acea „credinţă lucrătoare prin iubire”(Galateni 5,6), adică să dăm mărturie despre nădejdea care este în noi şi despre faptul că viaţa umană are sens numai alături de Dumnezeu. Din acest motiv, avem datoria de a ajuta, întotdeauna, pe fraţii şi surorile noastre aflaţi sub povara sărăciei şi a indiferenţei, pe cei singuri şi bolnavi, pe cei bătrâni şi pe cei neputincioşi, pe copiii singuri, dar şi pe toţi cei care fug din calea răutăţii şi a războiului, căutând siguranţă, iubire şi înţelegere. Sub chipul oricărui om aflat în necaz şi suferinţă, trebuie să vedem chipul Pruncului din Betleem, pe Dumnezeu Însuşi, care aşteaptă iubirea şi dărnicia noastră.

   Nu putem fi cu adevărat creştini, dacă El nu se naşte pururi în sufletele noastre, dacă nu-L primim în Betleemul inimilor noastre şi dacă nu-L vestim şi-L mărturisim prin viaţa şi faptele noastre, cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: “după puterile noastre, toţi să-I aducem de toate: credinţă, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui.” În întunericul şi răutatea care, uneori, par a pune stăpânire pe o parte a lumii noastre, este nevoie de mărturia puternică a iubirii şi a speranţei, a solidarităţii şi a încrederii. Trebuie să vestim, în toate ocaziile, iubirea şi milostivirea dumnezeiască şi să contribuim, prin toate mijloacele, la edificarea civilizaţiei creştine a iubirii.
Pentru lumea contemporană, înţelegerea, respectul, adevărul, filantropia, dreptatea şi bunătatea, daruri şi reflectări ale iubirii dumnezeieşti, sunt o necesitate urgentă. Lumea are nevoie de mărturia adâncului bunătăţii din noi, de pace şi de bună înţelegere, pentru că ea este casa noastră comună, darul lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Din această perspectivă, fiecare dintre noi, trebuie să fim, asemenea magilor antici, cei care aducem înaintea lui Dumnezeu darurile inimii noastre: iubirea faţă de aproapele şi modalitatea concretă în care am contribuit la mai binele lumii noastre, la luminarea întru adevăr a celor de lângă noi şi, astfel, la progresul civilizaţiei umane.
Societatea noastră are nevoie de o transformare profundă, după chipul Aceluia care a înnoit chipul acestei lumi, ori, numai prin intermediul asumării de către fiecare dintre noi şi a aprofundării valorilor evanghelice, lumea noastră se poate schimba. Înnoindu-ne şi schimbându-ne sufletele, vom putea înnoi şi schimba lumea din jurul nostru, pe cei din jurul nostru şi societatea în care trăim, orice altă cale fiind iluzorie şi aventuroasă.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

   Doresc, cu acest prilej, să felicit şi să transmit binecuvântarea mea tuturor acelora care, cu osârdie şi înţelepciune, s-au implicat în susţinerea orei de religie în şcoli, înscriindu-şi copiii sau încurajând pe apropiaţi şi cunoscuţi să facă acest lucru, deoarece ora de religie manifestă, în cel mai înalt chip, identitatea noastră creştină şi românească, oferind tinerei generaţii posibilitatea de a-şi înţelege propriul trecut, de a-şi ancora pe fundamente puternice prezentul şi, astfel, de a-şi putea contrui un viitor mai bun, mai drept şi mai frumos.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în acest an, proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre străbune drept “Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii în Patriarhia Română”, îmbogăţindu-ne duhovniceşte, am aprofundat, împreună, rolul pastoral-misionară al parohiei şi al mânăstirii pentru viaţa noastră spirituală.
Am omagiat, aşa cum se cuvine, pilda de viaţă şi credinţă a Sfântului Ioan Gură de Aur, unul din cei mai importanţi Părinţi ai Bisericii, precum şi a altor importanţi păstori de suflete din Eparhia şi Biserica noastră. De asemenea, pentru a celebra, aşa cum trebuie, 470 de ani de la tipărirea Molitfelnicului de către Dimitrie Liubavici (1545) şi 370 de ani de la tipărirea volumului Răspuns împotriva Catehismului calvinesc (1645) al Mitropolitului Varlaam, importante repere misionare, spirituale şi culturale, ortodoxe şi româneşti, am tipărit şi am lansat, în mod oficial, cu ocazia Sărbătorii Sf. Ier. Nifon Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, la 11 august, volumele: „Molitfelnicul lui Dimitrie Liubavici-Operă misionară, spirituală şi culturală definitorie a Ortodoxiei româneşti din secolul al XVI-lea” şi „Răspuns împotriva Catehismului calvinesc- Operă misionară şi apologetică a Ortodoxiei româneşti în veacul al XVII-lea”.

Iubiţii mei păstori sufleteşti
şi dreptmăritori creştini,

   Recunoscători Bunului Dumnezeu pentru tot binele pe care ni l-a oferit nouă şi Eparhiei noastre în anul care se tocmai se încheie, îi mulţumim, rugându-L să ne ajute şi în anul ce vine, an proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept „An omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin orthodox” şi “An comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, revărsând asupra noastră, a tuturor, îmbelşugate roade spirituale, culturale şi materiale.
Cu aceste gânduri, pe care vi le împărtăşesc cu toată dragostea de arhipăstor al vostru, vă îmbrăţişez, în acest zile de Crăciun, preoţi şi credincioşi, tineri şi vârstnici, dorindu-vă să petreceţi sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, cu sănătate, credinţă, speranţă şi bucurii binecuvântate.

La anul şi la mulţi ani!

Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător,
pentru binele şi bucuria voastră, a tuturor,

† N I F O N

Arhiepiscop şi Mitropolit