Mănăstire de maici
Hram: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Obştea mănăstirii: 7 călugăriţe
Stareţă: Preacuvioasa Ambrozia TOMESCU
137335 – Comuna Nucet, sat Nucet, Judeţul Dâmboviţa
Vezi indicaţiile rutiere aici.
0245 670 410; 0762 222 459 (stareţă)
Mănăstirea Nucet face parte din salba mănăstirilor care au înconjurat Târgoviştea medievală. Fiind a doua ca importanţă din spaţiul dâmboviţean, după Mănăstirea Dealul, era parte integrantă a centurii de aşezăminte monastice ce constituia, în Evul Mediu, fortificaţia de apărare a Cetăţii de Scaun a Ţării Româneşti. Ctitoria, din secolul al XIV-lea, aparţine jupânului Gherghina Pârcălab şi soţiei sale Neaga, luându-şi numele de la pădurea de nuci aflaţi acolo. După secularizarea averilor mânăstireşti, în anul 1863, călugării greci de la Mânăstirea Nucet au plecat, în locul lor venind călugări români, care au vieţuit aici până în anul 1930, când mânăstirea a ajuns în paragină. După cutremurul din anul 1940, sfântul lăcaş a fost părăsit de călugări şi a devenit biserică de mir, iar, în anul 1994, mânăstirea a fost reactivată ca mânăstire de maici. La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit NIFON, a fost consolidată şi restaurată biserica, s-a restaurat pictura, a fost construit un arhondaric, s-a amenajat, pentru prima data, un muzeu al mânăstirii (2004), s-a efectuat supraetajarea chiliilor existente, începând cu anul 2000, s-a extins şi s-a refăcut casa egumenească și turnul poartă de nord. Apoi, s-a reclădit o aripă de chilii și s-a construit un foişor, denumit la „Fântâna de leac”, unde , cu ocazia sărbătorii Izvorul Tămăduirii, dar și în tot timpul anului, pelerinii vin pentru a lua aghiazmă. În ziua de 7 noiembrie 2004, în prezenţa vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, a unor Ierarhi şi a unor oficialităţi naţionale şi locale, a fost târnosită biserica mânăstirii şi a fost inaugurat Muzeul Mânăstirii Nucet. Stilul brâncovenesc a influenţat şi Mănăstirea Nucet, ca dealtfel majoritatea lăcaşelor de cult dâmboviţene, astfel, catapeteasma din lemn, impunătoare, a fost sculptată după acest stil, arhicunoscut în ţara noastră.